“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 20 martie 2010

Sora mea

Azi, am fost la Berchez. Defapt am vrut sa-l ajut pe A.si sa ma inspir ce si cum, si adevarul e ca mi s-a facut dor de satul copilariei mele. Am acolo amintiri minunate, bunica mea care ma alinta si ma iubea pe mine cel mai mult.....cel putin aceasta senzatie imi dadea. Ce n-as da sa fi trait acum, sa-i invete pe nepotii ei, pui mei, sunt sigura ca i-ar fi adorat, era o femeie foarte severa dar curata si harnica si ii placeau oamenii vorbareti ceea ce pe atunci eu nu eram...dar de nepotei ei i-ar fi placut precis. Vremea a fost minunata. Am petrecut un pic cu sorela mica si dragalasa, e asa o scumpa , in fond ce sa-i faci ea nu are nici o vina de toata aceasta situatie, am ajutat-o pe mama mea vitrega, curatand si razalind niste mere pentru prajitura, apoi am iesit si ma bucur nespus ca l-am putut putin ajuta pe Alex, nu atat cat as fi avut de gand, dar sper sa-i fie de folos- cu ocazia asta l-am bagat si pe sotior in ale rasadurilor , si mi s-a pus si mie o pofta nebuna sa fac si eu asta acasa. Imi place sa fac asa ceva, candva as fi sarutat si urmele pasilor lui B. sa-mi faca un solar, acum fratele meu mi-a dat in final impulsul. Nu e vorba de faptul ca nu vreau, acum se pune problema ca posibil sa nu pot sa ma ocup oricat de mult mi-as dori. Sper sa se incalzeasca curand afara, si Edi al meu sa se bucure de razele de soare, bineinteles intre timp sa mai profit si eu de asta. Nu stiu ce-o sa iasa, dar "incercarea moarte n-are!" si am de gand sa folosesc acest timp pentru a experimenta.
ajutam cu mic cu mare pe "fratelo"
Ma gandesc ca se apropie sarbatorile de Paste, si trebuie sa fac o lista cu toate cele trebuincioase. A fost o zi ok, in care am incercat, si dupa parerea mea am si reusit sa inpac, macar pentru scurt timp, si capra si varza, ehhh daca careva e nemultumit acum e treaba lui eu am incercat din rasputeri sa fiu prietenoasa cu toata lumea. Ma bucur ca am putut petrece un pic cu tatal meu, as fi vrut sa putem sa petrecem mai mult timp impreuna, adevarul e ca imi lipseste enorm, cateodata as vrea sa stau asa la taclale cu el cum stateam odata. Acest lucru nu mai e posibil, e prea preocupat de alte probleme iar noi, eu si A. nu mai cred ca vom conta atat cat am contat pana acum pentru el, sau poate varsta e de vina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu