“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 23 mai 2010

Primul "examen"

Deci cu astea m-am dus:
2 petunii curgatoare in ghivece suspendate5 lobelli si 5 impatiens,

40 petunii ghivece mari si cca.20 petunii ghivece mici,

, 5 begonii,
... si cu astea m-am intors:

,
,

Ca si concluzie pot sa zic ca desi a fost o vreme naspa de tot vineri, ploaia amenintatoare fiind cea care a pus punct pietei, prima experienta a fost totusi buna. A fost ok, sincer nici nu ma asteptam sa vand atatea, obtinand 150 ron (ceea ce pentru mine care m-am apucat de flori doar ca sa experimentez si la insistentele fratelui meu am ajuns sa ma gandesc sa incerc sa castig un ban in plus, deci pentru mine e un lucru extraordinar). Bun m-am falit destul acum asta este. Sunt happy si plina de sperante si visuri.

marți, 18 mai 2010

free counters

Vreau sau nu o cariera?

Ei bine, interesanta si plina de surprize este viata! Oh da. Deci pe cand mi-am format asa in mine o idee, un vis, un ideal nou care sa ma ajute sa inaintez. A fost greu sa iau aceasta decizie, dar ideea fiind rumegata, adoptata si pusa in practica nu a fost chiar asa de grea pe cat parea, adica mai corect spus era grea dar imi aducea si imi aduce si pana acum zile pline de satisfactie personala pentru ca rezultatele erau si sunt deja vizibile.

Ei bine, dupa cum ziceam pe cand sa-mi fac asa un fel de tel in a ma ocupa in mod serios si cat mai profesional posibil din partea mea, de flori .... ma intreaba jucaus sotul dimineata: "Vrei sa fii contabila?", asa fara nici un preambul doar asa trecand pe langa el in drum spre solar. Stau si ma uit la el perplexa. Imi spune despre ce este vorba. Stau ma gandesc. Incep sa rumeg si simt cum ma gadila idea...idee pe care deja am inceput s-o pun acolo intr-un locsor tot mai indepartat al lucrurilor pe care le vreau de la viata. Simt cum sunt...ca sa ma exprim mai corect...ma simt pur si simplu sedusa de idee....in fine lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cat par, adica totul implica persoane cunoscute si persoane cu care nu am avut despartiri prea amiabile. Ar trebui sa ma duc in locul acestei persoane, persoana care la un anumit punct al carierei mele (care era in plina ascensiune in aceea vreme...), pur si simplu pentru a ma da la o parte, s-a folosit de vechimea ei ca sa zic asa la firma respectiva pentru a decreta faptul ca atata timp cat eu voi primi acel post mult ravnit, atat de ea cat si de mine (si pentru care am luptat si indurat multe), ea pleaca de la acea firma pentru ca nu poate sa aiba un rang inferior mie. Lasand acestea la o parte, acest post ar insemna un nou inceput pentru mine. Un finish mult dorit al locului care m-a facut sa simt ca merita sa lupti pentru ca la un anumit moment al vietii daca perseverezi, cineva tot vede ce inseamna daruinta cu care lucrezi. Sunt constienta de faptul ca desi am obtinut mult ravnita pozitie datorita muncii mele, si stiind ca cei care "in sfarsit" au avut ochi sa vada ceea ce faceam merita din partea mea toata recunostiinta si respectul meu pentru ca daca ei nu ar fi avut aceasta decizie, nu as fi ajuns unde am ajuns...dar din pacate firma nu mai este cea fost. Firma deja e pierduta. Nu am la ce ma intoarce, nici nu vreau sa ma imbarc pe o corabie care stiu bine ca e sortita esecului. Deci ideea de asta era foarte tentanta. So, cam asa stau lucrurile. M-am potolit un pic mai tarziu pentru ca am analizat cat de cat ideea si mi-am dat seama ca nu am deloc chef sa incep cu ea din nou o batalie care nici macar nu se vrea din partea mea. Asa ca acum doar ma bucur de senzatia de bine care mi s-a itit in suflet, o senzatie promitatoare dar care totusi o inteleg ca fiind deocamdata imposibila.

miercuri, 12 mai 2010

Primii pasi

Primii pasi ai puiului meu Edi, care in 11.mai a implinit 11 luni.



Stau si ma uit la stirile de la televizor care anunta ca guvernul nostru pregateste micsorarea indemnizatiei pentru cresterea copilului. Dumnezeule pana unde se mai poate intinde prostia si nesimtirea umana?.... si pana cand o sa mai suportam toate cate se intampla in tara aceasta? I-a de la bietii pensionari si de la bietii copilasi care vin pe lume si traieste-ti viata frate ca doar trebuie sa traiasca si parlamentarii nu?! Ia de la cei asupriti ca sa poata sa traiasca in continuare cei din Parlament. O nesimtire, o nesimtire. Ai pretentia sa nu plece tinerii in strainatate, ai pretentia sa ai specialisti si profesionisti la tine in tara dar fara sa le dai nimic. Tot ce face acum acest guvern al nostru este sa incurajeze munca la negru, emigrarea tineretului si a oamenilor de calitate care bineinteles ca vor sa fie rasplatiti pentru munca lor.

Sa mergi la servici sa ai un salar de 700 ron si sa suporti tampeniile unor sefi de nimic sau sa te duci acasa si sa iti cresti familia in liniste si pace si sa incerci sa faci ceva pe cont propriu pentru ca macar ai liniste sufleteasca si nu te enervezi cu lucruri care nici macar nu te privesc in mod personal. Asta am de gand eu. De aceea m-am si apucat de flori. Vreau sa ma ocup de cultivarea lor in mod serios. Anul acesta este un an de incercari si de testari, in care desii nu sunt foarte multumita de rezultate atinse, pot deja sa am un termen de comparatie intre ce inseamana o seminta hibrida si una simpla si normala. Asa cum zicea si davidoctavian "din greseli invata omul". Acum imi dau seama de multe. Insamantarea trebuie inceputa cu mult mai devreme decat am inceput eu anul asta, caldura si lumina sunt cerinte primordiale pentru pornirea micilor seminte, etc. In fine, in place ceea ce fac si am sa investesc incet-incet in asta. Deocamdata am de gand sa incerc pe cont propriu, sa incerc sa ma descurc pe plan financiar prin puterile mele. Pentru a putea sa-mi cresc puiul mic si pentru a putea fi langa fetita mea din clasa I, trebuie sa fiu langa ei si sa ii ajut. Spre deosebire de guvernul acesta de 2 bani, eu am de gand sa investesc in copiii mei. Avand grija de viitorul lor trebuie sa ma gandesc sa incerc ceva pe cont propriu. Un om daca vrea si trebuie POATE. Un sef nu s=ar simti sef fara un angajat, dar angajatul face defapt tot. El il tine in picioare pe sef, de ce nu am incerca noi, angajatii sa fim propriul nostru sef, sa ridicam stacheta sa fim autocritici atat cat trebuie pentru a ne impulsionam pe noi insisi si sa pornim pe cont propriu. Pentru ca va asigur putem, PUTEM.....doar daca chiar vrem!!!

Rosiile din gradina









marți, 11 mai 2010

Petuniile curgatoare

Astazi ploua. Ma bucur pentru ca stiu ca ploaia pune in miscare totul, dar petuniile mele jinduiesc dupa lumina soarelui pentru a putea inflorii, asa ca sper ca va iesii si soarele cat de curand.















Florile mele in mai 2010























a 2-a petunie inflorita,
petuniile curgatoare,

muscatele zonale,