“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 mai 2010

Vreau sau nu o cariera?

Ei bine, interesanta si plina de surprize este viata! Oh da. Deci pe cand mi-am format asa in mine o idee, un vis, un ideal nou care sa ma ajute sa inaintez. A fost greu sa iau aceasta decizie, dar ideea fiind rumegata, adoptata si pusa in practica nu a fost chiar asa de grea pe cat parea, adica mai corect spus era grea dar imi aducea si imi aduce si pana acum zile pline de satisfactie personala pentru ca rezultatele erau si sunt deja vizibile.

Ei bine, dupa cum ziceam pe cand sa-mi fac asa un fel de tel in a ma ocupa in mod serios si cat mai profesional posibil din partea mea, de flori .... ma intreaba jucaus sotul dimineata: "Vrei sa fii contabila?", asa fara nici un preambul doar asa trecand pe langa el in drum spre solar. Stau si ma uit la el perplexa. Imi spune despre ce este vorba. Stau ma gandesc. Incep sa rumeg si simt cum ma gadila idea...idee pe care deja am inceput s-o pun acolo intr-un locsor tot mai indepartat al lucrurilor pe care le vreau de la viata. Simt cum sunt...ca sa ma exprim mai corect...ma simt pur si simplu sedusa de idee....in fine lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cat par, adica totul implica persoane cunoscute si persoane cu care nu am avut despartiri prea amiabile. Ar trebui sa ma duc in locul acestei persoane, persoana care la un anumit punct al carierei mele (care era in plina ascensiune in aceea vreme...), pur si simplu pentru a ma da la o parte, s-a folosit de vechimea ei ca sa zic asa la firma respectiva pentru a decreta faptul ca atata timp cat eu voi primi acel post mult ravnit, atat de ea cat si de mine (si pentru care am luptat si indurat multe), ea pleaca de la acea firma pentru ca nu poate sa aiba un rang inferior mie. Lasand acestea la o parte, acest post ar insemna un nou inceput pentru mine. Un finish mult dorit al locului care m-a facut sa simt ca merita sa lupti pentru ca la un anumit moment al vietii daca perseverezi, cineva tot vede ce inseamna daruinta cu care lucrezi. Sunt constienta de faptul ca desi am obtinut mult ravnita pozitie datorita muncii mele, si stiind ca cei care "in sfarsit" au avut ochi sa vada ceea ce faceam merita din partea mea toata recunostiinta si respectul meu pentru ca daca ei nu ar fi avut aceasta decizie, nu as fi ajuns unde am ajuns...dar din pacate firma nu mai este cea fost. Firma deja e pierduta. Nu am la ce ma intoarce, nici nu vreau sa ma imbarc pe o corabie care stiu bine ca e sortita esecului. Deci ideea de asta era foarte tentanta. So, cam asa stau lucrurile. M-am potolit un pic mai tarziu pentru ca am analizat cat de cat ideea si mi-am dat seama ca nu am deloc chef sa incep cu ea din nou o batalie care nici macar nu se vrea din partea mea. Asa ca acum doar ma bucur de senzatia de bine care mi s-a itit in suflet, o senzatie promitatoare dar care totusi o inteleg ca fiind deocamdata imposibila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu