“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 12 mai 2010

Primii pasi

Primii pasi ai puiului meu Edi, care in 11.mai a implinit 11 luni.



Stau si ma uit la stirile de la televizor care anunta ca guvernul nostru pregateste micsorarea indemnizatiei pentru cresterea copilului. Dumnezeule pana unde se mai poate intinde prostia si nesimtirea umana?.... si pana cand o sa mai suportam toate cate se intampla in tara aceasta? I-a de la bietii pensionari si de la bietii copilasi care vin pe lume si traieste-ti viata frate ca doar trebuie sa traiasca si parlamentarii nu?! Ia de la cei asupriti ca sa poata sa traiasca in continuare cei din Parlament. O nesimtire, o nesimtire. Ai pretentia sa nu plece tinerii in strainatate, ai pretentia sa ai specialisti si profesionisti la tine in tara dar fara sa le dai nimic. Tot ce face acum acest guvern al nostru este sa incurajeze munca la negru, emigrarea tineretului si a oamenilor de calitate care bineinteles ca vor sa fie rasplatiti pentru munca lor.

Sa mergi la servici sa ai un salar de 700 ron si sa suporti tampeniile unor sefi de nimic sau sa te duci acasa si sa iti cresti familia in liniste si pace si sa incerci sa faci ceva pe cont propriu pentru ca macar ai liniste sufleteasca si nu te enervezi cu lucruri care nici macar nu te privesc in mod personal. Asta am de gand eu. De aceea m-am si apucat de flori. Vreau sa ma ocup de cultivarea lor in mod serios. Anul acesta este un an de incercari si de testari, in care desii nu sunt foarte multumita de rezultate atinse, pot deja sa am un termen de comparatie intre ce inseamana o seminta hibrida si una simpla si normala. Asa cum zicea si davidoctavian "din greseli invata omul". Acum imi dau seama de multe. Insamantarea trebuie inceputa cu mult mai devreme decat am inceput eu anul asta, caldura si lumina sunt cerinte primordiale pentru pornirea micilor seminte, etc. In fine, in place ceea ce fac si am sa investesc incet-incet in asta. Deocamdata am de gand sa incerc pe cont propriu, sa incerc sa ma descurc pe plan financiar prin puterile mele. Pentru a putea sa-mi cresc puiul mic si pentru a putea fi langa fetita mea din clasa I, trebuie sa fiu langa ei si sa ii ajut. Spre deosebire de guvernul acesta de 2 bani, eu am de gand sa investesc in copiii mei. Avand grija de viitorul lor trebuie sa ma gandesc sa incerc ceva pe cont propriu. Un om daca vrea si trebuie POATE. Un sef nu s=ar simti sef fara un angajat, dar angajatul face defapt tot. El il tine in picioare pe sef, de ce nu am incerca noi, angajatii sa fim propriul nostru sef, sa ridicam stacheta sa fim autocritici atat cat trebuie pentru a ne impulsionam pe noi insisi si sa pornim pe cont propriu. Pentru ca va asigur putem, PUTEM.....doar daca chiar vrem!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu