“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 28 februarie 2010

Florile mele

Am plantat joia trecuta niste seminte de petunii, regina noptii, flori de piatra, 1 bulb de begonie si 5 bulbi de frezii. Sunt foarte curioasa de petunii si astept cu nerabdare rezultatul. Daca reusesc atunci o sa pun si niste seminte de petunii curgatoare, astea mi-ar trebui, muscate si lobelii...si tot nu ma satur si niste panselute ar fi fain. Asa ca acum astept rezultatul de la astea.
Am primit de ziua mea o superba orhidee de la sotul meu. Trebuie maine sa ii pun ceva dedesubt asa cum am citit pe net si pe blogul Elizei pentru ai asigura umiditatea si drenajul. Azi cam atat. O duminica superba, revigoranta alaturi de sotiorul meu cam asta a fost.
aici bulbii de frezie

1 bulb de begonie
orchidea de la sotul meu scump
cyclamenul de la prietena mea
cyclamenul de la cumnata mea

ei bine si acum sa ma dau si eu rotunda ca deh...acum imi incerc si eu norocul...pun si niste poze cu incercarea mea de a pune seminte de petunii asa cum mi-a recomandat fratele meu

petunia hybrida de la fratele meu
petunia grande mix color ce am luat eu de la "Real"

vineri, 26 februarie 2010

26.02.2010


Asta am primit de la mama mea pe tel mob. Fainut!

SANATATEA, mea dat de furca azi. Nu m-am simtit azi bine deloc. Nu stiu de ce. De dimineata, durerea ingrozitoare de cap, si greata nu mi-au dat pace pana dupa-masa la 4. Dupa aceea zici ca m-am trezit la viata. Am plantat niste bulbi de begonie frezie. Am udat pamantul la semintele de petunii, dereticat, etc. si relax in final pe super scaunul meu. Cam asta a fost ziua. Pooppp.

joi, 25 februarie 2010

25.02.2010




Azi e ziua mea - Zi care, desii initial ma pregatisem sufleteste pentru a suporta orice neajuns...spre surprinderea mea a fost o zi pfoai super cool. O zi minunata, o zi care de la bun inceput a inceput cu surprize din ce in ce mai dragute. Familia, si prietenii care isi merita numele de prieteni m-au sunat, mi-au trimis sms, m-au vizitat, iar familia mea e cea de care sunt cel mai mandra...acum gandindu-ma inapoi inteleg ca nu am stiu pana anul trecut sa-mi pretuiesc familia asa cum o fac acum. Sunt langa mine, imi sunt alaturi, ma iubesc, ma ajuta sa trec mai departe si e langa mine si ma sustine si impreuna ne ridicam unul pe altul, asa suntem un tot suntem o familie. Dimineata, fiica si sotul meu m-au surprins fiecare cu cadoul sau plin de dragoste, am primit primul cadou achizitionat de fiica mea special ales de ea, de manutele ei si din banutii stransi de ea (1 deodorant, 1 sapun Dove, 1 ciocolata)...asa si sotul meu ma astepta cu un scaun directorial super relaxant, stiind ca inca vreo 1 an si 4 luni o sa mai stau mult si bine acasa. E super. In sfarsit am si eu un scaun de asta dupa care jinduiam demult.

Asa...am facut lasagnia sa fie de ajuns musafirilor care vor aparea sau nu...oricum era bine dar de ei oricum nu am dus lipsa. Pe la 12.30 am asteptat-o cu Edi impreuna pe Berni, in curte, sa vina de la scoala profitand de soarele superb de afara. La pranz am fost noi in familie, sotul meu facandu-mi cadou o superba orhidee la ghiveci, am crezut ca pic in fund, e asa faina. Mai tarziu a venit cumnata mea, am primit un cyclamen superb roz. Dupa-masa a sosit prietena mea K. -
singura de altfel din sat pe langa cumnata mea, care mi-a dat cadoul cu 2 zile inainte pentru ca nu stia sigur in ce zi e si si-a zis ca mai bine sa il aduca mai repede decat mai tarziu - 1 cyclamen rosu superb, si a fost fain...am povestit o gramada. Seara noi in family. Cam in asta a constat aceasta zi care fara a fi petrecuta la vreun anume restaurant cu anume "zisi" prieteni de "ocazie", ca sa nu ii numesc altfel. In asta a constat si a fost pentru sufletul meu exact balsamul de care aveam nevoie, si exact ceea ce m-a facut fericita...mai fericita decat m-as fi asteptat.

marți, 23 februarie 2010

23.02.2010





Ce sa zic azi a fost actiune, o zi dupa care mustesc 2-4 saptamani in sir...si azi a fost ok. Oh, da am fost in Baia Mare, a fost o zi superba de primavara. Desi s-au intamplat si chestii naspa de felul ca nu ne permitem o masina noua, in nici un caz posibil...adica azi am inchis acest capitol in sfarsit. E nasol. Acum ne gandim la una second la un pret de nimic, apoi o sa vedem ce noroc vom avea la ea. Asta este, o sa o traim si pe asta. Dupa ce am terminat cu banca, ne-am dus la Alex. A fost ok. Mi-am dat seama cu stupoare si mandrie in acelasi timp ca fratele meu s-a maturizat in sfarsit. E matur si gandeste dureros de responsabil. Il mai doboara, din cand in cand, ghinioanele de zi cu zi dar se ridica semet si continua lupta. Azi cred ca fara sa aiba vreo intentie in acest sens (nu ca nu ar dori, ci pentru era prea preocupat de grijile lui), mi-a dat un "sut" sa nu ma tot plang de viata pe care o am, ca altii (exemplu el) o duc cu mult mai greu si sa fac cat de multe pot in timpul pe care il am...si sa incerc si eu si ca ma ajuta dar el pur si simplu nu are timp sa incerce pentru ca e prea ocupat de ale lui si are un volum de munca considerabil. Ei nah..asa ca de maine pornesc la drum...si pe drumul asta...o cale in plus...am preocupari din ce in ce mai de luat in seama, preocupari care sper ca imi vor face viata de zi cu zi mai interesanta, mai piperata si cine stie poate voi avea si de castigat din aceasta experienta. Dupa, am plecat la o "cura" superba de shoping, pe care am adorat-o pur si simplu, D-zeule sigur ma facut femeie...e super ce senzatie ai dupa o tura de cumparaturi. Desi sotiorul meu scump a cam tacut sec dupa ce a vazut totatul...a mai adaugat totusi...."asa facem pe scotianul?" ... intelegand prin asta faptul ca...mai deunazi am decis impreuna ...ca pentru a ne putea achizitiona mult visata masina trebuie s-o facem pe scotianul...deci ati prins idea. In fine o unda de vinovatie m-a lovit, nu am comentat nimic, am zis ca din batalia asta doar el are de castigat pentru ca eu am fost cu ideea de a face pe scotienii. Ne-am grabit catre casa, la bobocii nostrii, pui nostrii scumpi. Am continuat partida noastra de taebo cu prietena mea. Si dupa ce am cinat, am terminat temele cu fiica-mea m-am asezat sa scriu toate astea. A doua zi vreau sa zic ca e super ok. Mai ales ziua de azi. Maine trebuie sa recuperez cu invatatul si ma apuc de pus semintele de flori ce le-am achizitionat azi. M-da am multe de facut maine, oh dar ce zi superba!!!! Ne intalnim maine si acum incerc sa atasez niste poze cu pui mei.

luni, 22 februarie 2010

22.02.2010

Azi. Un nou inceput, un nou sens, un nou tel, ceva pentru incercarea de a ramane in viata. De ce? Pentru ca doar asa pot sa plutesc macar, sa nu cad in abisul care incet incet ma cuprinde si ma omoara. Un nou sens, un nou tel, ceva ce ma ajuta sa am curaj, sa am putere sa urc, sa urc din nou. AM reusit odata, stiu ca voi reusi din nou, de unde stiu? STIU. Asta trebuie sa ma ajute. Totul tine de ambitie. VREAU sau nu vreau. Eu vreau. Deci startul il dau azi....si nu ma opresc pana nu reusesc. Voi imi sunteti martori. E o zi superba!

E fantastic!!! Am pornit cu puteri noi, cu idei noi. Acum la 7:30 p.m., ma simt ok, nu zic fantastic, asta doar cand o sa vad ca sunt pe drumul cel bun. Imi place senzatia de acum. Sper ca va tine cat de mult, nu vreau sa ma las acum. Deci, invatatul e cel mai ok de pana acum, adica sincer zici ca am avut azi aripi, serios..am avut si chef, timp desi nu a prea fost cumva m-am organizat si am realizat cel mai mult de pana acum. Mda, iulie e termenul limita, dead line-ul meu si trebuie sa reusesc. Celalt tel, tel de care nu stiu de ce aman sa amintesc e defapt cel mai important lucru pentru mine, si cumva ma si simt descoperita daca amintesc de el, in ideea ca poate o sa rada cineva de mine, si acum ca inceput il tin secret...adica am sa spun despre el mai incolo cand totul o sa fie spre drumul bun. Nu vreau sa ma dezamagesc pe mine insami,...si e o dorinta pe care o vreau nespus. Cifra care a guvernat ziua e 98. Si e naspa....Dar am degand sa schimb acest lucru. Am aripi si vreau sa zbor si stiu ca am sa reusesc. Familia e cu mine! Iubirea vietii mele e langa mine, asta conteaza cel mai mult si cateaodata cand ...in zilele mai negre, incep sa uit acest lucru, imi revin si imi spun. El mi-a schimabt viata, el e totul pentru mine, el m-a facut sa fiu puternica, sa am incredere infortele mele pe care doar el si qajutorul lui m-a facut sa realizez de cate sunt in stare, iar acum vreau sa realizez asta pentru MINE si pentru el. Pentru mine e foarte important si voi reusii sa ii demonstrez ca sunt femeia vietii lui, si.....atat. VOI REUSII!!!