“Love is not about being afraid of the storm,
its about learning how to dance in the rain.”

Faceți căutări pe acest blog

luni, 23 ianuarie 2012

Viata

Trecand prin bune si prin rele cateodata stau si ma gandesc la viata oamenilor in sine, cum odata suntem intr-o rampa, apoi coboram frumos pe panta in jos fara sa ne dam seama.
Anul trecut eram dezamagita de oameni ingeneral ,de cei asa zisi prieteni, cunoscuti, ...ei bine momentan sunt dezamagita de cei care au fost si am crezut ca niciodata nu ma vor dezamagii, parintii mei. Am trecut de ceea ce se cheama dezamagirea nr. 1 din nviata mea, dezamagirea in omul in care am crezut cu sfintenie ca are dreptate, ca e cel mai cel, un om care se tine de cuvant, etc....nu are sens sa ma repet...bun am trecut peste asta, acum am ajuns la persoana nr.2. Ce poate sa simta cineva fata de cea care se numeste mama, cea care era sufleteste cea care alina sufletul meu amagit si cateodata obosit. De ce ma minte? De ce crede ca eu nu stiu ce se intampla defapt? De ce desi vreau sa o ajut ea nu face decat sa isi distruga viata, se indeparteaza de familia ei, de noi copii ei, nepotii ei...pentru a se distruge , pentru a sta la umerii unui nefericit care o trage tot mai jos.
"Ce nu te omoara, te intareste", cam asa suna o zicala, ei bine acum sunt in continua "intarire". Nu stiu de unde sa o iau de la capat, nu stiu daca merita sa o iau de la capat cu ea. Cum sa poti sa ajuti pe cineva care nu vrea sa fie ajutat? E deprimant sa lupti asa. Viata m-a facut sa imi dau seama de importanta familiei. Vreau sa fiu sprijin, iubire, inbarbatare pentru sotul si copii mei. Sotul vroia sa ma faca sa cred ca defapt sunt invidioasa, geloasa. Ei bine a gresit. Poate putin orgolioasa, dar nu mai mult decat este el insusi, ceea ce el nu ar recunoaste in ruptul capului. O admir pe cumnata mea pentru taria de caracter de care da dovada. Imi doresc sa pot sa ofer atat cat ofera si ea, ea e ceva de neconceput in privinta puterii ei interioare de a lupta. Doar vazand-o pe ea imi dau seama ce inseama iubirea de mama adevarata, neconditionata de nimic, faptul ca pe ea o face fericita doar simplul fapt ca poate sa isi vada fericiti copiii. Ea ma invata cum sa procedez si eu cu copii mei, ea a devenit exemplul meu...mama mea nu mai face demult asta. A devenit neagra in interior. Sufletul ei a devenit de gheata. Tot ce ofera masoara, cantareste, nimic fara a conditiona, e dureros. Interesant chiar daca suntem adulti, inauntrul nostru suntem tot niste copii neintelesi. Vreau din rasputeri sa ii inteleg pe copiii mei, pe sotul meu, vreau sa ii fac fericiti. Nu vreau sa ma innegresc si eu, vreau ca si copiii mei cand vor creste sa aiba la cine apela cand o sa aiba aceleasi probleme in viata, dureri, neplaceri, vreau sa fiu acolo langa ei.
Sa speram ca primavara va fi mai duioasa anul acesta !